Dacă ar fi fost "normali" la cap, primarul Oradiei şi şeful Administraţiei Domeniului Public, aflaţi în plină campanie electorală, ar fi deschis Aquapark-ul Nymphaea şi ar fi stabilit acces gratuit pentru tot poporul, măcar până după alegeri, aşa încât orădenii să le depună recunoştinţa la picioare şi, pe 5 iunie, votul în urne. Confirmându-şi încă o dată reputaţia de "nebun", edilul nostru procedează, însă, taman pe dos faţă de colegii din toată ţara, care şi acum ar împărţi găleţi cu mititei şi cisterne cu bere dacă procurorii nu le-ar fi băgat frica-n oase.
După ce încă de la bun început a anunţat că nu va deschide Aquapark-ul până nu sunt puse la punct toate detaliile funcţionării lui (pe principiul că greu mai repari ceea ce ai greşit la pornire), ADP a organizat săptămâna trecută dezbaterea publică a regulamentului de funcţionare şi a tarifelor de acces în Aquapark. Mai puţin tipicar decât neamţul, orădeanul n-a stat să analizeze viitoarele reguli de conduită, dar – care mai sărac, care doar mai cărpănos – a reacţionat prompt la propunerea ca un bilet pentru o zi să coste 50 de lei. "Se cred în Dubai ăştia? Că pun preţuri ca-n Emirate!", zice unul, nemulţumit nu că în România nu se câştigă ca în Germania, ci că în Oradea nu avem preţuri ca în Coreea de Nord. Asta chit că suma, de fapt, va fi mai mică decât oriunde în jur...
Habar nu am câţi orădeni înţeleg că noul Aquapark nu va fi o simplă scăldătoare, ci un complex (în sensul prim etimologic, de complexitate a structurii şi serviciilor, nu doar de simplă alăturare de construcţii), o "întreprindere" de relaxare şi divertisment care, ca orice fabrică, nu poate vinde în pierdere. Şi că, de vreme ce funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor va costa anual 2 milioane euro, e limpede că aceşti bani trebuie încasaţi de la cei care-i vor cumpăra "produsele", nu de la altcineva.
Sigur, o variantă era să rămânem la vechiul ştrand, ca în anii ’70, şi să ne plângem în continuare că ungurii au aquapark-uri şi noi nu. O alta ar fi fost subvenţionarea de la bugetul local, dar una populistă şi păguboasă pe termen lung. Ar fi însemnat că toţi orădenii, inclusiv cei care nu vor merge la Aquapark (fie pentru că nu vor, fie pentru că nu le permite starea de sănătate ori timpul) să plătească indirect, prin taxe şi impozite, distracţia minorităţii care îl va frecventa. Ar fi "făcut cinste" nu doar concitadinilor cu mai mult chef şi timp, ci şi clienţilor din alte zone, de pildă din Salonta ori Marghita, din Arad, Cluj, Satu Mare ori Sălaj. Ar fi însemnat, de asemenea, şi amestecarea la grămadă, în continuare, a celor care pun preţ pe săpun şi unghieră cu cei care nu dau doi bani nici pe curăţenie, nici pe reguli, gata oricând să îngălbenească apa din bazin doar pentru că e "al tuturor".
În capitalism nimic nu e gratis, deci e normal ca fiecare serviciu să-şi aibă preţul lui. Numai în comunism era totul atât de lesne încât fie nu se găsea defel, fie se strica din primele zile.
